Emotie

     De ce?...De ce tu?... De ce de fiecare data cand te vad inima parca vrea sa-mi sara din piept?...De ce de fiecare data cand iti aud numele, am un instinct ciudat sa ma gandesc la tine?...De ce de fiecare data cand vorbesc cu tine simt un fior rece care-mi trece direct prin stomac?...De ce de fiecare data cand te privesc in ochi  ma pierd in ei?...De ce de fiecare data  cand  ma privesti simt un fel de emotie care imi infasoara tot corpul?...De ce a trebuit sa te cunosc?...Acestea sunt doar cateva intrebari  care imi vin in minte in acest moment...

     Un sentiment ciudat imi nastuie acum sufletul si mintea, iar in inima mea o scanteie se reaprinde...NU!...eu nu vreau acest lucru...am incercat din rasputeri sa nu ma mai gandesc la tine...dar nu pot...pretutindeni aud te tine...poate ca nu, nimeni nu e interesat de persoana ta, poate ca totul e in capul meu...esti o iluzie, o umbra care face parte din mine, care are acces la sentimentele mele, la mintea mea, la inima mea...Nu!...eu nu voi mai accepta acest lucru...nu mai pot sa port in suflet iubirea asta impersonala(daca se poate numi iubire)...cred ca imi fac rau amagindu-ma si asteptand...asteptand la nesfarsit.De acum o sa ma comport ca si cum nu te-as fi cunoscut, ca si cum tu nici macar nu ai exista si mai mult ca orice in acest moment imi doresc(cu toate ca poate gresesc)..SA TE UIT!...vreau ca Universul sa-mi fure toate amintirile legate de tine si  sa le arunce intr-o imensa gaura neagra...asa mi te voi scoate din cap mai usor...iar apoi vreau sa-mi gasesc fericirea vazandu-mi de viitor...care nu te include si pe tine...

Mama

     Mama...de unde sa incep...sunt atat de multe lucruri pe care as putea sa la spun despre aceasta persoana minunata...deci, Mama este acea persoana, care timp de 9 luni este una si aceasi persoana cu tine...respiratia ei coincide cu a ta, atunci cand ea simte ceva simti si tu, atunci cand dai din picioare si din maini, ea iti simte loviturile...timp de 9 luni, inima ta are acelasi puls cu al ei...uneori ea chiar se simte rau din cauza ta...ea suporta toate aceste lucruri, ca dupa 9 luni tu sa te nasti...Dar asta nu e tot, nu e asa de usor...din momentul din care te-ai nascut chiar daca nu mai esti una cu Mama ta, ea tot e alaturi de tine meru...

     De mic copil te tine la pieptul ei ca sa te hraneasaca, iti schimba scutecele, nu doarme noptile pentru ca tu nu dormi....Dar de ce???...pentru ca Te iubeste!...Iti este alaturi in toate momentele grele si bune, in toate etapele vietii prin care tu treci...Atunci cand esti racit si ai temperatura, ea sta la capul tau si te vegheaza si ea nu poate sa doarma, pentru ca stie ca nu te simti bine...cand te lovesti, ea te ingrijeste si iti este alaturi....atunci cand mergi la scoala, ea este alaturi de tine si iti poarta mana cu grija, pentru a  invata literele...cand esti si mai mare ea iti spune sa-ti faci temele si sa-ti inveti, pentru ca ea se gandeste la viitorul tau si stie ca tu nu realizezi lucrul acesta....sunt multe lucruri pe care le-as mai putea spune despre o Mama....ea este acea persoana care iti e alatutri din primii pasi ai vietii...ea iti spala rufele , ti le calca, te invata multe lucruri, face curat...si pe langa toate aceste lucruri, ea mai merge si la munca...am putea spune ca sa fie Mama este o meserie, cea mai grea din lume...pentru ca ea trebuir sa nasca un copi, sa-l cresca, sa-l educe, sa-l invete sa fie bun cu toti cei din jur...Mama este acea persoana care ne ajuta sa ne forma caracterul....ea este prezenta mereu in viata noastra, precum am mai spus-o.

        Desigur, Mama mai are uneori si cate putin ajutor din partea tatei, si a altor persoane, dar ea are o legatura speciala cu noi....

        Am simtit nevoia sa scriu aceasta postare din simpul motiv pentru ca-mi iubesc Mama...sunt multe lucruri care a-si vrea sa i le spun:...pentru mine este cea mai buna mama, cea ma frumoasa, cea mai inteligenta si cea mai minunata Mama din lume...as putea spune ca este Mama perfecta...cu toate ca uneori ma cearta pentru ca nu fac cea ce-mi spune(toate lucrurile pe care mi le spune, le zice in folosul meu), ea nu vrea sa faca acest lucru, il face pentru ca este nevoita, pentru ca uneori ca orice copil sunt foarte dificila...Vreau ca prin aceasta postare sa-i multumesc pentru ca a fost mereu alaturi de mine si vreau sa stie(sunt convinsa ca stie acest lucru) ca ea este una dintre persoanele care m-a adus la forma in care ma aflu...As vrea ca sa-i spun cat de mult tin la ea, dar nu exista cuvinte care sa-mi exprime sentimentele...singurele cuvinte pe care le-as putea spune sunt:TE IUBESC MAMI(pentru ca aceste cuvinte nu pot fi inlocuite cu altele)

        Si pentru ca azi este ziua ta vreau sa-ti zic:La multi ani!-sa fi foarte fericita si sanatoasa:-*:x

Kinder friends

     Prietenia este cel mai frumos lucru din lume....ea semnifca legatura dintre doua sau mai multe persoane, care se stimeaza reciproc, se respecta, se ajuta la nevoie si au o stransa relatie de amicitie...:xPrietenii sunt  mereu alaturi de tine...
      France si Denii sunt cele mai bune prietene ale mele:x<333...Ne cunoastem de cand eram pe clasa aVa...la inceput nu eram prietene foarte bune...dar pe parcurs am inceput sa ne cunoastem mai bine si am observat ca avem foarte multe lucruri in comoun.... asa ca am hotarat sa fim Kinder friends<3
      Povestea aceasta, a inceput intr-o pauza cand ne aflam la scola si vorbeam....Denii a zis:''Mosu' mi-a adus ,,Kindre bueno'', haide-ti sa mancam!''....si si-a impartit bomboanele cu noi....de atunci suntem Kinder friends:x.
      Acum, suntem prietene foarte bune, si nu mi-as putea imagina viata fara ele...pentru ca le ador:x:x:x....noi ne-am facut planuri ca sa ne continuam studile impreuna, apoi sa locuim in acelasi oras, copiii nostri vor fi prieteni, iar cand vom fi batranici vom sta sa tricotam si sa barfim impreuna(la fel ca acum- mai putin partea cu tricotatul:)))...
     Cred ca nu asi putea sa traiesc o zi fara sa o aud pe France cum face pe epileptica, cum spune ca o trece pisucu sau cum se comporta ca si un copil de 5 ani...uneori fiind chiar confuza...o ador:x<3...De asemenea nu cred ca asi putea trai nici macar o zi fara so o vad pe Denii care-si iubeste UGG-urile(sunt adorabile la fel ca ea<3), care mereu rade alaturi de mine cand cineva spune ceva inutil sau prostesc, fara de care nu as mai putea  forma ce mai racita banca(cel mai racit elev fiind Noemi), fara de care nu as mai putea vorbi despre o vara minunata...
     Ele sunt aerul pe care il respir, fara de care nu as putea supravietuii, sunt sangele care-mi tasneste din inima, cutreierandu-mi intreg corpul...

France, Kriss, Denii
(biscu, cornu , napo)

     Sunt multe lucruri pe care a le-as putea spune despre ele...dar sunt de prisos...cel mai important lucru este acela ca LE IUBESC FOARTE MULT!...pentru totdeauna:x...ele sunt my BFF...

Adevar sau Minciuna?

      Uneori ma gandesc cum unii oameni pot sa-si ascunda propria lor fata? Cum pot sa fie cine nu sunt cu adevarat?...Cum pot sa minta pe toata lumea, dar mai important cum pot sa se minta pe ei insisi?
      Cu siguranta acei oameni sunt  lipsiti de personalitate, iar unicul lor scop este sa copieze pe altcineva....Dar de ce?...Poate ca ei vor sa-si faca doar prieteni, sa  fie si ei acceptati intr-un grup, poate ca fac acest lucru din singuratate...poate ca isi  doresc si putina afectiune din partea unui prieten adevarat....Dar pentru ati face un prieten, nu trebuie sa fi la fel ca.. el, trebuie sa fi tu insusi si asa oamenii vor vedea puritatea de care tu dai dovada si isi vor dori sa fie prieteni cu tine...
       In ceea ce priveste acest capitol al vietii, si anume PRIETENIA, nu comentez.....pot sa zic ca sunt un om foarte norocos deoarece sunt inconjurata mereu de prieteni....Pot sa spun ca am prieteni foarte multi, dar nu cu toti ma intalnesc zilnic....asta ar fi imposibil, ar trebui sa fiu un zeu sau cel putin un semizeu....Dar eu stiu, ca la fel ca orice om nu pot fi placuta de toata lumea....Ei si aici intervin prietenii.....Prietenii sunt acele persoane pe care nu poti sa le minti niciodata, ei stiu cand esti vesel sau cand esti trist, stiu cand ai patit ceva, cand ai luat o nota mare sau mica, si indiferent de orice ar fi ei te sustin mereu...

       Si precum spuneam, eu mai mereu sunt inconjurata de aceste persoane uimitoare, care mereu iti sunt alaturi, care atunci cand iti vine sa plangi te fac sa zambesti....Precum spuneam, tu iti alegi prietenii. dar nu prefacandu-te, ci fiind tu insusi, creandu-ti propria lume in care sa te refugiezi alaturi de ei, cu care sa fi pentru cateva ore sau pentru tot restul vietii. Nu e neaparat sa ai o multime de prieteni, sunt suficient cativa, cat sa-i numeri pe degede , dar care sa fie prieteni adevarati....precum am mai spus am foarte multi prieteni, dar asta nu pentru ca eu sunt cea ma buna, carismatica, frumoasa, desteapta persoana din lumea aceasta(LOL)....ci pentru simplul faplt ca PRIETENII MEI SUNT CEI MAI TARI!!!....si ii iubesc pe toti:x

Luceafarul

  Totul a inceput fara sa-mi dau seama....si s-a terminat la fel de repede...la fel ca o ploaie de vara care trece si apoi iar vine...la fel ca o vapaie de foc, care contopindu-se cu apa se stinge usor transformandu-se in cenusa, care mai apoi va fi purtata pretutindeni de adierile reci ale vantului....la fel ca o lacrima moarta care imi curge pe obrazul inghetat, pierzadu-se apoi in abis...Asa de repede si de usor viata mi-a facut intr-o zi de vara un frumos si imens cadou....doar ca mai apoi sa-mi dea o palma si sa-mi spuna sa ma drezesc si sa nu mai visez cu ochii deschisi.

  Intr-o zi de vara stateam la umbra unui sterjar, plictisita, fara sa cred ca vara aceasta se va intampla ceva palpitant....dar nu a fost asa. Intinsa pe banca stateam si priveam cerul printre ramurile lungi ale stejarului , cand o voce plapand mi-a zis:''Serus...Ce faci?...Stai sa te pronzezi? Fane loc si noua:))''. Mi-am ridicat capul si ce am vazut?Mai bine zis ce am REVAZUT? Era acelasi baiat cu care eu ma jucam la gradinita....baiatul cu care adesea ma jucam in cutia cu nisip...''prietenul'' meu de la gradinita. Doar ca acum era mult mai inat dar la fel de dragut. Era inat, subtirel, cu un zambet ciudat pe fata. Avea parul putin cret, iar ochii lui ca si zmaraldul staraluciau foarte puternic.La inceput nu prea l-am bagat in seama, dar incepeam sa observ ca se uita intr-un mod diferit la mine decat la celelalte persoane, parca vroia sa ma cerceteze, sa vada fiecare urma de imperfectiune....mai pe scurt parca ma sorbea din priviri.In timp ce vorbeam cu el, simteam ca plutesc si nu imi mai pasa de cei care ne inconjoara, parca eram doar noi doi, stand imbratisati pe o banca  intr-o alta lume, vorbind despre orice ne vedea in minte, iar ceilalti parca nici nu existau.Aceste clipe frumoase puteau sa se multiplice, daca eu  lasam la o parte orice farama de ratiune si raspundeam la o simpla intrebare astfel:''Da''.Dar eu am lasat totul asa fara nici un sens, lasand clipele de vara sa mi se scurga printre degete, nepasandu-mi de ce se va intampla la sfarsitul verii. Dar eu mi-am dat seama mai tarziu de gresala ce am facut-o. Abia cand bratele ni s-au inclestat intr-un mod armonios, formand din corpurile noastre doar unul, contopindu-se pentru a da viata la ceva foarte frumos, care mai tarziu avea sa se piarda....un sarut....un sarut demonic....Din acel moment fiecare clipa petrecuta  alaturi de el mi se parea din ce in ce mai scurta....iar zilele  mi se pareu nesfarsite si stateam in agonie, asteptand seara ca sa-mi pot revedea din nou Luceafarul, in ochii caruia ma pierdeam....Dar totul s-a sfarsit in momentul in care vara s-a terminat....Stateam si ma gandeam de ce nu putea fi vara mai lunga sau de ce nu am putut sa zic ''Da''....Dar acum stau si ma gandesc si in multe clipe imi imaginez ca totul a fost doar un vis...totu a fost doar in capul meu. Iar acum cand ma intalnesc cu el ne salutam, ca doi vechi prieteni(pentru ca doar asta am vrut eu candva sa fim), iar rareori nici nu ne salutam, fara a ne pasa de o vara trecut, petrecuta impreuna...

Blog-ul

France

     Am intrat in aceasta lume magica si captivanta a cuvintelor care-ti izvorasc din suflet, nu petrnu ca asa am vrut eu, ci pentru ca asa a fost sa fie...Totul a inceput intr-o seara cand citeam o postare de pe blog-ul Francescai( my kinder friend-alta poveste).Citeam din ce in ce mai mult, iar sufletul imi era impuns cu un ac otravit de vraja ''CURIOZITATII". Citeam postare, dupa postare pana am ajuns la una care se numea "Gemenii".Eram dea dreptul induiosata, citind o poveste pe care deja o stiam.Dar nu stiam ca Francee se mai gandeste atat de des la fratele ai geaman, Noris care a murit la nastere.Nu stiam ca in mintea si sufletul ei exista tot felul de suspiciuni....gen:''El a murit ca eu sa pot sa ma nasc". Citeam si efectiv imi tasneau lacrimi din ochi, fara ca eu sa le pot controla.Asa ca am decis sa-mi fac si eu blog ca sa pot sa-i las Francescai comentariu.Din lipsa de timp nu am mai putut face acest lucru,dar vreau sa ma revansez.Vreau ca aceasta postare sa fie un omagiu catre Noris, un dar pentru ca stiu ca daca in aceste momente el ar trai ar fi unul dintre cei mai buni prieteni ai mei ,la fel ca si France. Stiu ca daca Noris ar fi acum printre noi, s-ar bucura de fiecare clipa a vietii si de viecare zambet al celor din jur, la fel ca si France. Ar fi foarte frumos ca doi gemeni sa-mi fie prieteni, cu toate ca seamana foarte bine,ei ar avea personalitati diferite, de exemplu ca si Zack si Cody(cred ca majoritatea copiilor din lume ii stiu si ii adora).Incerc sa mil imaginez pe Noris avand un comportament opus celui al Francescai(nu ar fi ca Noemii cu siguranta=))...doar e fratele Francescai:x). Acesta este motivul pentru care eu mi-am facut blog....