Daca as gasi o masina a timpului si as avea oportunitatea de a merge in trecut pentru a schimba ceva, nu as schimba absolut nimic din viata mea. Sunt cat se poate de constienta ca am ajuns aici, in acest moment, datorita faptelor facute inainte, pe care mi le asum.Cu toate ca acum par foarte sigura pe mine, nu am fost mereu asa. Au existat clipe in viata mea, cand mi-am dorit sa dau timpul inapoi, sa sterg tot cu un burete si apoi sa o iau totul de la capat. Mult timp m-am gandit cum ar fi fost, daca as fi reactionat altfel, daca mi-ar fi pasat mai mult, daca te luam mult mai in serios. Cu trecerea timpului, mi-am dat seama ca nu are rost ca aceste intrebari sa imi mistuie mintea si sufletul, asa ca am incercat sa uit tot, sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat, ca nu imi mai pasa. De multe ori am zis:"Acum totul s-a terminat!", dar am mintit, si cel mai grav ma minteam pe mine insumi. Am ajuns intr-un stadiu in care viata mea nu era prea bine conturata, faceam totul mecanic, fara a gandi ce spun sau ce fac, rostindu-ti numele aproape la fiecare propozitie, probabil enervand toate persoanele tragi mie, care erau obligate sa imi ascul-te toate abersatiile pe care le spuneam(de la un moment dat ma enervam chia si pe mine). Imi doream din tot sufletul sa te uit, dar de fiecare data cand te vedeam, mintea imi zicea un lucru, dar inima facea altul. Pur si simplu de fiecare data cand te priveam in ochi, simteam mii de fluturi in stomac, care vroiau sa iasa la iveala, iar inima imi batea mult mai rapid. Dar acum, cand te privesc simt o senzatie rece in stomac, care imi provoaca greata.
In sfrasit, am descoperit cine esti tu cu adevarat. Esti un om ca oricare altul, neavand nimic special. Esti o persoana superficiala, ipocrita, josnica, superioara celorlalti(dupa parerea ta)...si pot sa adaug multe alte lucruri, dar nu are rost. Nu are rost sa imi mai pese de o persoana ca tine. Tu ai facut parte dintr- un capitol al vietii mele pe care ar fi trebuit sa il fi incheiat de mult. Dar, nu am putut. Am trait o periada de timp in amintiri, regretand trecutul. Apoi am incercat sa ma resemnez, dar a fost in zadar. Orice cuvant spus ma ducea cu gandul la tine, chiar daca nu avea nici cea mai mica legatura. Dar de ce? Doar pentru ca se presupunea ca "te iubeam"? Nu, eu nu te iubeam pe tine, iubeam o iluzie, iubeam o persoana pe care se presupunea ca o cunosteam, dar nu era asa. Mi-am format o impresie foarte superficiala despre tine, am ajuns sa iubesc o persoana despre care, mi-am dat seama mai tarziu ca nu stiam mai nimic...eu nu te iubeam pe tine, il iubeam pe cel care credeam ca esti...
Unora li s-ar parea normal sa te urasc pentru tot "ce mi-ai facut", pentru fiecare clipa irosita fara rost., pentru felul cum te-ai comportat ... altii m-ar saftui sa te uit, sa ma impac cu ideea ca amndoi am fost vinovati cu cate ceva, sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat, iar tu sa fi un oarecare pentru mine. Dar nu pot...am incercat, dar simt ca ceva ne leaga si ne va lega poate pentru totdeauna...Cu siguranta acel lucru nu e iubirea, dar nici ura, pentru ca la fel ca iubirea , ura e un sentiment, iar eu nu cred ca tu meriti sa imi starnesti vri-un sentiment, dupa tot ce s-a intamplat. Dar poate totul e din nou doar in capul meu, in mintea mea plina mereu de ganduri inutile. Dar daca e asa, eu tot nu pot sa te urasc si nu cred ca voi putea vreodata. Nu stiu de ce! Tot ce pot sa iti zic acum e: ITI MULTUMESC!!!...Da, iti multumec pentru timpul pretios pe care mi l-ai furat, iti multumesc pentru tot sarcasmul si suprerioritatea de care ai dat dovada......Da, cred ca am gasit lucrul care nu imi da voie sa te urasc, "Recunostinta". Acum mi-am dat seama ca ar trebuie sa iti fiu foarte recunascatoare, pentru ca mi-ai deschis ochii si mi-ai dat o lectie de viata, mai invatat sa vreau sa fiu o persoana mai buna. In primul rand m-ai invatat sa nu regret nimic, sa nu mai imi pese de nimic, sa traiecs fiecare clipa a vietii mele ca si cum ar fi ultima, sa uit cuvintele TRECUT si VIITOR, si sa traiec in Prezent. Tot tu m-ai invata sa nu judec oamenii dupa aparente, chiar daca coprta arata "bine", nu inseamna ca si cartea e grozava, exista si carti mai vechi, pomosit care sunt minunate.
