Broken Hearts

          Part III

       Obosită și terifiată de gândurile ce-i treceau în continuu prin cap, a ajuns în fața unei case impunătoare aflată într-un cartier mare din New York. Se opri brusc și își aruncă privirea către geamul unui apartament de la etajul opt care mai era încă luminat. Surprinsă și curioasă porni întracolo.

       Deși mai urcase acele scări de sute de ori de această dată i se paru diferit. Simțea că cu fiecare treaptă era din ce în ce mai aproape de a descoperi ceva de care îi era frică. Cu cât înainta cu atât inima îi bătea mai tare de parcă ar fi vrut să-i iasă din piept.

       Într-un final ajunse în fața apartamentului, puse mâna pe clanța și ușa se deschise. Intră în apartament și auzi niște zgomote ciudate care veneau dinspre dormitorul ei. Își luă inima-n dinți și se duse spre acea cameră, unde ușa era întredeschisă. Privi înăuntru, iar pentru câteva secunde simți că timpul s-a oprit, iar mii de imagini, de amintiri îi inundau acum mintea. Își dorea să uite, să șteargă totul cu buretele, dar ce văzuse în acea cameră a marcat-o. Cele două persoane la care ținea cel mai mult, iubitul și prietena sa au trădat o... în acele clipe simți cum universul ei se prăbușește, iar cu un țipăt de durere reuși sa-și facă simțita prezența.

      Atunci inevitabilul s-a produs, învăluită în durere și bombardată de scuze care nu-i pot vindeca rănile adânci, se aruncă peste balustradă,  lăsându-și trupul să cadă în neant, lăsând în urmă trei inimi zdrobite.

                                                                     SFÂRȘIT   

Broken Hearts

         Part II

     Plouă... orașul care nu doarme niciodată era bombardat cu stropi mici și reci care cădeau din norii încărcați ce dăinuiau acum deasupra orașului, conferindu-i un aer macabru.

      Metropola era acum mai liniștită decât niciodată, singurul lucru ce putea fi auzit era doar dansul stropilor de ploaie ce alunecau ușor pe asfaltul înfierbântat. In acest timp, în mijlocul unei străzi pustii stătea o femeie care plângea lăsându-și lacrimile fierbinți să-i alunece pe fata estropiata de amintiri. Stătea nemișcată, iar privirea ii era fixată într-un anumit punct. La prima vedere părea a fi o femeie de piatră, nepăsătoare și fără sentimente, dar lacrimile care-i curgeau pe față din ce în ce mai alert ii trădau adevărata identitate. Era de fapt o femeie foarte sensibilă, care a trecut prin momente grele pe parcursul vieții ei, dar care a știut cum să le depășească cu ajutorul unei persoane foarte importante pentru ea, care mereu a ajutat-o, a susținut-o și a sfătuit-o. Este vorba despre prietena ei cea ma buna, care mereu atunci când a avut nevoie i-a oferit o vorbă bună, in umăr pe care sa plângă sau un zâmbet care să-i aline durerea. Ea era cea care o cunoștea cel mai bine, cea care o înțelegea și nu o critica, iar odată cu trecerea timpului ele au devenit din ce în ce mai apropiate, până au ajuns inseparabile.

      La un moment dat au hotărât că  trebuie să  ducă această  relație la un nou nivel, așa c că cea mai bună prietenă a sa a devenit micul ei univers, cea cu care își împărtășea toate intimitățile, care a purtat-o în locuri în care nu credea ca va ajunge vreodată și care ii oferea senzații  neimaginabile. Uneori i se părea că trăiește un vis frumos, din care nu vroia să se trezească niciodată... dar visele nu durează  o veșnicie, așa că micul lor paradis a fost spulberat de o ceartă ce acum i se părea banală. 

       Acu își dorea ca nimic sa nu se fi întâmplat și cu regretul tatuat în suflet se ridică și se îndreptă spre întunericul nopții ce o înghiți.