Aici...pretutindeni si....nicaeri...

     Scriu aceasta postare din simplul fapt ca ma plictisesc...pentru ca nu am ceva mai bun de facut...pentru ca totul in jurul meu mi se pare uneori ireal...majoritatea oamenilor din jurul meu mint, si ei se pierd in minciunile lor...iar eu uneori ma refuciez intr-o lume a visurilor, intr-o lume a idealurilor mele...
      De multe ori imi pun itrebari ciudate cum ar fi: De ce soarele rasare in fiecare dimineata?...Cine a invetat matematica?...De ce cea mai mare parte a pamantului este acoperita de ape?...zilnic  imi pun mii de intrebari de genul acesta si tot eu incerc sa gasesc raspunsul...

        Si acum ma mistuie o intrebare... pentru  unii ar parea foarte penibila...dar pentru mine ea chiar are importanta....CE ESTE OMUL???...Dupa parerea mea omul este una dintre cele mai ciudate fapturi....Cu toate ca gandeste, are ratiune si  are propria personalitate, uneori orice om are un comportament primitiv, care nu-l deosebeste de animale...
          Ce este cel mai ciudat este ca toti oamenii trec prin acelasi ciclu al vietii....se nasc, cresc si invata numeroase lucruri printre care:respectul, iubirea fata de cei apropiati si incearca sa dobandeasca inteligenta...dupa ce au trecut de etapa copilariei, si ei incearca sa-si croiasca propriul drum in viata, pentru ca mai apoi sa isi faca o familie, sa aiba copii pe care sa-i educe...si vreau sa ma opresc la acest punct...toti parintii stiu ca trebuie sa-si educe copiii, dar nu toti stiu cum sa faca asta, ei isi lasa copii sa faca ce vor, crezand ca asta e mai bine pentru ei, dar nu...ca sa dai o educatie unui copil este greu, trebuie sa ai anumite aptitudini, sa ai un simt de raspundere foarte bine dezvoltat, sa fi un model pentru copilul tau si sa-l faci sa inteleaga rostul vieti....Si precum spuneam omul se naste, creste, formeaza noi generatii si apoi la sfarsitul ultimului capitol al viaetii lui...se ofileste ca un trandafir care toata vara a fost dezmierdat de razale plapande ale soarelui...se ofileste incet, incet...si pe urma moare....DE CE???....de ce sa te mai nasti daca sti ca pe urma o sa mori???...de ce totul se sfarseste, cand tu ai impresia ca abia a inceput?...asta e o enigma...azi esti aici....maine esti in alta parte dornic sa-ti croiesti un viitor,,,si dupa ceva timp nu mai esti de loc...
           De ce parca omul fuge, dand ocol vietii lui si nu o savureaza?...Da el  savureaza....dar nu viata , ci clipele...clipele frumoase care ti se scurg printre degete...care par a fi foarte putine in comparatie cu clipele dureroase, care-ti sfasie sufletul....
         Dar oamenii ar putea sa-si  inmulteasca  clipele frumoase, daca ar lasa la o paret tot ce e rau, daca nu l-ar baga in seama si daca ar incerca sa vada viata cu alti ochi...

          Am folosit cuvantul '' viata '' de multe ori in aceasta postare...Dar ce e viata????....Viata nu e altceva decat un film, in care fiecare persoana joaca rolul principal in filmul propriei ei vieti....un film care poate avea ''succes''  doar daca fiecare clipa traita  ascunde sentimente intense, pe care sa le traiesti, sa ti le amintesi, sa le impartasesti cu ceilalti....si mai apoi sa le ei cu tine...