Broken Hearts

         Part II

     Plouă... orașul care nu doarme niciodată era bombardat cu stropi mici și reci care cădeau din norii încărcați ce dăinuiau acum deasupra orașului, conferindu-i un aer macabru.

      Metropola era acum mai liniștită decât niciodată, singurul lucru ce putea fi auzit era doar dansul stropilor de ploaie ce alunecau ușor pe asfaltul înfierbântat. In acest timp, în mijlocul unei străzi pustii stătea o femeie care plângea lăsându-și lacrimile fierbinți să-i alunece pe fata estropiata de amintiri. Stătea nemișcată, iar privirea ii era fixată într-un anumit punct. La prima vedere părea a fi o femeie de piatră, nepăsătoare și fără sentimente, dar lacrimile care-i curgeau pe față din ce în ce mai alert ii trădau adevărata identitate. Era de fapt o femeie foarte sensibilă, care a trecut prin momente grele pe parcursul vieții ei, dar care a știut cum să le depășească cu ajutorul unei persoane foarte importante pentru ea, care mereu a ajutat-o, a susținut-o și a sfătuit-o. Este vorba despre prietena ei cea ma buna, care mereu atunci când a avut nevoie i-a oferit o vorbă bună, in umăr pe care sa plângă sau un zâmbet care să-i aline durerea. Ea era cea care o cunoștea cel mai bine, cea care o înțelegea și nu o critica, iar odată cu trecerea timpului ele au devenit din ce în ce mai apropiate, până au ajuns inseparabile.

      La un moment dat au hotărât că  trebuie să  ducă această  relație la un nou nivel, așa c că cea mai bună prietenă a sa a devenit micul ei univers, cea cu care își împărtășea toate intimitățile, care a purtat-o în locuri în care nu credea ca va ajunge vreodată și care ii oferea senzații  neimaginabile. Uneori i se părea că trăiește un vis frumos, din care nu vroia să se trezească niciodată... dar visele nu durează  o veșnicie, așa că micul lor paradis a fost spulberat de o ceartă ce acum i se părea banală. 

       Acu își dorea ca nimic sa nu se fi întâmplat și cu regretul tatuat în suflet se ridică și se îndreptă spre întunericul nopții ce o înghiți.